Nu m-am perceput niciodata ca un om intimidant, asadar nu mica mi-a fost mirarea cand am aflat acum cateva saptamani de la o prietena buna ca la prima noastra intalnire acum ani de zile am fost chiar asa, intimidanta.
Mi-a zis ca felul direct in care am pus o problema a vulnerabilizat-o, desi ea nu era pregatita sa fie vulnerabila. Nu s-a simtit amenintata pentru ca si eu ma vulnerabilizasem in fata ei, insa s-a simtit intimidata de maniera directa in care am pus problema. Un soi de terapie, dar cu forta.
M-am inrosit si m-am simtit vinovata. Ajutorul necerut este o agresiune si eu fusesem in acel caz agresor fara intentie.
Mi-au venit in minte ultimele mele sedinte de terapie, cand terapeutul meu mai ca avea deadline sa imi rezolve problemele si trebuia sa le bifam pe toate rezolvate in cel mai scurt timp. Ajunsesem in terapie dupa un episod de burn out, urmat de ruperea unei relatii foarte importante pentru mine. Eram sleita de orice putere si resursele mele erau epuizate, simteam ca ma tin cu ultimele forte de colacul de salvare. M-am simtit agresata si i-am spus terapeutului, spre propria mirare, ca nu am vreun termen limita, ca voi aborda fiecare problema cand ii va veni timpul si cand voi avea resurse, nu era atunci timpul.
Acela a fost un moment pivotal in viata mea, cand nu m-am lasat impinsa pentru ca eu pot sa duc orice si nici nu am alergat sa “fac terapie de toti banii”, nu m-am impins in situatii carora simteam ca nu le pot face fata, doar pentru ca am mai facut-o cu succes in trecut.
Am invatat sa fac acelasi lucru si cand facilitez terapia prin arta. Cred cu toata fiinta mea ca o data ce ne recapatam puterea pe care am invatat sa o cedam, suntem capabili sa mutam muntii din loc, insa aceasta imputernicire este o decizie personala.
Fiecare dintre noi decide cand este gata sa se uite in interiorul sau si cand poate accesa resursele necesare sa vindece diverse parti din sine. Singurul lucru pe care pot sa il fac in orice interactiune este sa intampin partenerul cu inima deschisa si cu increderea ca orice s-ar intampla, dispun de toate resursele de care am nevoie sa sustin si sa protejez la nevoie.
Aceste concluzii s-au conturat in ultimele luni, iar experienta de la atelierul beFREE pe care l-am tinut pe 20 august le-a consolidat.