Inainte de fiecare eveniment Fig. 1507 a devenit deja parte din rutina ca tema pe care o abordez in acel atelier sa isi faca simtita prezenta intens. Ca se datoreaza energiei care se aduna si se canalizeaza pe subiect, ca o fi o chestiune de timing si sincronicitate sau poate e doar permsiunea pe care o dau mintii mele sa se concentreze pe tema, inainte de atelier apar tot felul de evenimente neprevazute si revelatii care sa ma puna la lucru pe subiectul ales.
Maine incepe retreatul Conectare, tema care s-a tot manifestat si m-a pus sa lucrez la ea in zilele premergatoare.
Conectarea la sine si la tot ce e viu vine cu prezenta si informatii extrem de pretioase si tine apoi de fiecare dintre noi sa le dam sens, sa le vedem, sa le constientizam si sa le integram.
Acest moment din calatoria mea de conectare mi-a oferit o revelatie despre propria sensibilitate.
Scriam saptamana trecuta pe Instagram ca ma simteam suspendata. Simteam o agitatie, dar era ca dupa un voal, nu se arata ca sa imi pot trage concluzii din ea.
Incetul cu incetul, agitatia crestea si si-au ivit capul anxietati peste anxietati si o tendinta sa intru intr-o spirala de emotii si sa ma adancesc in anxietate.
M-am intors in corp si am incercat sa imi ofer blandete si spatiu, sa sting vocea criticului interior. Ceea ce dupa cum probabil stii si tu, este greu.
Intr-un final am simtit ca se trage voalul si au venit emotiile buluc. Am inceput sa scriu tot ce venea in avalansa si intr-un final am scris printre lacrimi, ceva ce m-a surprins:
“Mi-e frica de emotiile mele.”
Stiam ca sunt o fire sensibila, dar acum, cand indrept mecanismul de disociere si il pun deoparte doar pentru situatiile de supravietuire, descopar CAT de sensibila sunt, CATE emotii simt si cu ce viteza.
M-au speriat si m-am simtit coplesita. Sistemul meu nervos s-a dereglat si mi-a spus asta prin aritmii, prin spate si ceafa intepenite, prin dureri de cap si lipsa de concentrare, prin furie.
Ma sperie emotiile mele pentru ca NU am fost invatata ca sunt firesti.
Ma sperie emotiile mele pentru ca am fost invatata ca sensibilitatea este indezirabila, o inadaptare, o amenintare a supravietuirii si a “succesului” in lumea in care traim.
Ma sperie emotiile mele pentru ca mi-au fost de prea multe ori infatisate ca isterie si labilitate psihica.
Dupa ce am lasat sa curga lacrimile si emotiile, sa se linisteasca furtuna din mine si sistemul meu nervos, m-am uitat la viata mea.
Nu am nici o indoiala ca sunt o supravietuitoare.
Sensibilitatea mea este chiar cea care imi ofera o viata bogata mai departe de simpla supravietuire.
Sensibilitatea mea este cea care imi permite sa imi practic vocatia, sa ghidez alte persoane sa isi regaseasca propria putere si sa isi accepte propria sensibilitate.
Sensibilitatea mea este cel mai mare DAR al meu.
Poate noi cei sensibili nu suntem construiti pentru lumea asta pentru ca noi suntem meniti sa o schimbam.
Poate creand spatiu si acceptare pentru sensibilitate, schimband narativul despre emotii si sensibilitate, integrandu-le putem sa construim un nou stil de viata, de a face business, de a comunica, de a exista, o noua lume.
I am willing to bet on it.
Pe final o sa iti spun ce simt si eu sa aud si sa transmit mai departe: Sensibilitatea ta este DARUL tau! Este firesc sa simti atat de mult, de divers si de bogat si e firesc te sperie. Este o binecuvantare, chiar si cand ti se pare un defect, o slabiciune.